Expus e animalul-experiment, iar eu, definit de goliciunea lui curajoasă, îmi aleg unealta. Mă înfruntă şi mă ascultă, pregătit pentru ceea ce urmează să-i fac. Îl privesc cu dispreţ doar ca să-i provoc o oarecare reacţie; vreau să-i simt revolta, vreau să mi se opună. Îi cunosc răutatea, furia şi lipsa de control şi mă mir de privirea-i senină. De fapt, mă irită...
Vreau un braţ! – mi-l întinde: puţine fire de păr, uşor încordat, hotărât. Mirosul transpiraţiei şi al fricii îl trădează, dar vrea să sfideze totul pentru mine.
Admir frumuseţea simplă a gestului şi analizez dimensiunile membrului servit.
Iar tu... Probleme pe ordinea de zi?! Vreau sa ies dintr-un iad in alt labirint... Insistent : stiu ca nu stiu, arata-mi. Sa facem „troc-cu-tot” intr-o zi, ca ramasitele ma irita. Cica „obtii circ daca te-ncurci cu paiaţe”: hai sa le dam tuturor roluri in care mor – cine joaca mai bine primeste sa moara „far’-de-masca”. Al doilea cerc al Infernului ar deveni patrat. LoL. Si iarta-ma, o sa-ti spun intr-o zi. Toate's mai mult decat par.
Iar tu... Probleme pe ordinea de zi?! Vreau sa ies dintr-un iad in alt labirint... Insistent : stiu ca nu stiu, arata-mi. Sa facem „troc-cu-tot” intr-o zi, ca ramasitele ma irita. Cica „obtii circ daca te-ncurci cu paiaţe”: hai sa le dam tuturor roluri in care mor – cine joaca mai bine primeste sa moara „far’-de-masca”. Al doilea cerc al Infernului ar deveni patrat. LoL. Si iarta-ma, o sa-ti spun intr-o zi. Toate's mai mult decat par.
– înfing cuţitul brusc –
....
– intră cât trebuie doar din inerţie –
....
– îmi încordez tâmplele odată cu membrul-călău şi –
– animal face o grimasă când –
....
– despic cât vreau să recunosc:
Trasez o cometă scurtă din care magma înfloreşte spre toate direcţiile. Animal rămâne arc întins fără săgeată; priveşte tâmp la rana din care roşu-mi răspunde vulcanic. Rămanem amândoi vrăjiţi de flux pentru o clipă...
Îl apuc de braţ şi-i ling marginea rănii, întrerupând câţiva afluenţi ai Nilului damnat. Notoriul gust metalic îmi pătrunde şi în degetele cu care penetrez perfid profunzimea rănii. Îi sorb mizeriile sângelui nativ ce păteaza şi ma adaptez gustului, coturându-i rana cat mai aproape de centru.
Sublima, crasa, dar, minciuna, in podul tamplelor te-apasa.
Te-as adormi. Impotriva vointei tale. Te-as pierde printr-o cabana in munti unde te-as lega de tavan cu mainile la spate (in strappado). Impotriva vointei tale. Te-as trezi aruncand apa peste tine. Ti-as ignora intrebarile, dar nu ti-as pune calus. As incinge o lama la foc si ti-as spune ca te iubesc. Ai sti ca auzi asta pentru ultima data. Te-ar ingrozi nu moartea, ci lama incinsa, dar cu ea voi taia cu grija doar hainele de pe tine si o suvita din parul tau. Impotriva vointei Tale.
Animal, tot stană, închide ochii şi tremură uşor la atingerile mele. Cu mişcări line cuprind cu maxilarele pielea udă şi interiorul rănii, fără s-apăs, lingand continuu a linişte. Simt carnea sub dinţi, moale şi pulsând acut a mutilare.
Deschidem ochii simultan când strâng cu toata puterea şi smulg spre dreapta o faşie din el – schiţează un salt sălbatic înăbuşit şi revine domol, dar tremurând frenetic, răsucindu-şi cealaltă mână la spate, ca un contorsionist nebun.
Îl privesc fără expresie şi mestesc bucata de carne încercând să-i deosebesc gustul de cel de sânge. O răsucesc sapid pe toate părţile înghiţind într-una lichidul-sperjur, dar nu gust nimic diferit de acesta.
Atac din nou, fără furie, dar cert; agăţ pielea în canini în timp ce animal zvâcneşte metronomic pe fiecare muşcătură resemnându-se rapid la fiecare schimbare de ritm, supunându-şi reacţiile şi fixându-mă.
Aş inspira cate o umbra din sufletul tău mirosindu-ţi părul. Ţi-aş saruta, simbolic, toate chakrele şi ţi-aş lăsa mărţişor câte o parte din mine în fiecare. Te-aş rostogoli până pe pământ moale şi ţi-aş îngropa palmele-n el. Te-aş gusta cu răbdare şi m-aş ruga la toţi zeii – nu – m-aş ruga doar la Ea, să ai răbdarea mea. Ţi-aş săruta sânii şi aş simţi ruşine şi mândrie să-i ating cu mâinile pline de pământ. Mi-aş adânci faţa între picioarele tale şi ţi-aş sorbi nectarul ca ultimul mir. Degetele mi-ar dirija pe tine şi in tine ceva compus de Vivaldi. Aş călători cu limba de-a lungul tău şi cand te voi face să tresari, te voi muşca scurt şi electric, apoi lent şi plin. Undeva aş avea un ac cu care te-aş zgâria fin pe spate, braţe, coapse şi gât. Nu ma vei crede. Revenind la subiect:
Cu timpul, ne găsim reciproc în mişcări: fiecare muşcătura îmi e mai uşoară, fiecare parte se rupe mai sigur; animal îmi aduce mecanic braţul în întâmpinare şi după ce mă încleştez, îl smuceşte în direcţia opusă, ritmic şi violent, simbiotic şi blând ca lacrimile de pe faţa-i pe care nu le-am auzit. În ciuda nebuniei actului, animal jubilează, rânjind nevrotic din priviri, nu a bestialitate, ci a extaz. Printre măsele, roşu-mi curge pe coapsele animalului şi mă bucur de bucuria lui care e fericit pentru mine.
Nu stiu ce a urmat, dar noi erau mai mari decat noi, iar ceea ce faceam friza sens şi adevar...
La un moment dat am hotarât că e cazul să închei, şi ca gest final, m-am înfipt în rană, fără să smulg, doar cuprinzand-o strâns în dinţi şi suprimându-i ritmul, ascultând..ascultând.. Am înţepenit împreună emanând tăcere şi-n tăcere am aflat cine e...
La un moment dat am hotarât că e cazul să închei, şi ca gest final, m-am înfipt în rană, fără să smulg, doar cuprinzand-o strâns în dinţi şi suprimându-i ritmul, ascultând..ascultând.. Am înţepenit împreună emanând tăcere şi-n tăcere am aflat cine e...
Mesajul criptat de/în mine mereu...:
Pulsul animal era al meu.
