27.05.'11

Mă'ntorc spre casa prietenului nostru şi scriu draft'uri pe drum în funcţie de ce văd/ce simt. Îmi vine. Mă umple şi tre' să dau măcar un pic pe'afară.
Mai am jumătate din ţigara de la tine dar nu găsesc bricheta.. Un trecător cu o ţigară aprinsă în bot. Eu: "Mă scuzaţi, aveţi un foc?" Uscatul de vreo 50-55 de ani îşi întrerupe elanul pedestru cu o vădita intenţie de a mă ignora şi a grăbi pasul. Se'ntoarce, totuşi, şi îmi întinde ţigara sa. Nimeresc cu greu, dar refuză să mă lase s'o dirijez.. într'adevar, dac'o atingeam, chiar mă gâdila ideea de a'i fura ţigara şi a o lua la goană... În timp ce aprind, îi prind scurt privirea senilă, obosită, drenată de sens şi temperatură - goală ca golul avid care atentează la plenitudinea din tine mereu. Mă răscoleşte o uşoara scârbă timp de vreo 20 de paşi..
Pe trotuar, în faţa unui bloc, un pisoi cât palma, alb cu negru, cu botul ud de laptele lu' mă'sa, se uită la mine ca la un monstru. Ce pot să zic, am o slăbiciune pentru fuzzballs - schimb traiectoria să mângâi mâţa. Drăcia, deşteaptă, sare'n boscheţi. Mă uit dupa el si dau de fra'su: gri, tabby mackerel (tărcat). Amandoi se fac mai mici, mai departe, în alt boschet din care mama mâţă neagră, cu pupile dilatate, îmi aruncă o privire suspicioasă şi gata de fugă sau de atac. Isteţ grupul: îmi plac toate mâţele, dar alea care ştiu să fugă îmi plac mai mult.
Urc scări şi încerc scurte planuri de a face rost de ţigări, dar care rămân suspendate în "mai tarziu".. Continui să pun cap la cap un plan de ceva. Tre' să fac multe: să văd la ce ora am examenul azi, să mă gândesc cum fac rost de bani, să, chipurile, scriu ceva în caietul de practică, să fac un duş, să mănânc.... si nu pot sa vizualizez mintal decat simpla gratie cu care mergeai prin iarba dintre cele doua benzi ale 'Brailei, cum iti ramaneau urme umede pe incaltaminte si miscarile iti erau usor exagerate de oboseala si nerabdare; cum te irita boschetarul de langa fast-food; cum ti-ai privit colegii multi si insotiti si cum oscilai intre entuziasm si ingrijorare, dorindu'ti doar sa fie bine. (Cum sa fii reala?! uneori ma flatez gandind ca esti produsul imaginatiei mele.. sau poate a betivului nebun ce te adora si nu greseste ducandu'te de mana pe caile inalte). Deci imi bag pula'n planuri si scriu.

Am pus cap la cap ce e mai sus. Uneori mi'e sila sa scriu. Mi'e rusine de rezultat, cand in mintea mea e imens si pe hartie e o fraza. Simplu. Alteori nu. Mai ales ca am un subiect interminabil.
___________
Ma gandeam ca vei imbatrani. Vom, de fapt.. Saturn, crud, te va picta zilnic in fata mea, in culori mereu diferite, umbre mereu mai grele... si talentul ii va rugini pe parcurs. Te vei schimba atat de mult si multe in jurul tau odata cu tine. Oamenii vor fi mai atei si emotiile sub cenzuri individuale; tehnologia mai inalta, natura mai incatusata.
Vei albi si'ti vei tine parul mai des in coada, uneori vopsit in culori autumnale, inchise. Pometii's vor fi mai pronuntati si osatura va urati relieful candva dracesc al coapselor si umerilor. Riduri de zambet cronic si intelepciune iti vor brazda fata, iar ochii, ridicati candva de un estet, se vor lasa din nou. Vei fi slabita doar vizual de energie si nimic nu te va opri sa te plimbi prin parcuri, magazine si muzee oricand iti va veni cheful.
Uneori vei face lungi drumuri spontane in alte orase, alte tari si continente cu masina veche, dar trainica; te vei plimba prin locuri care pentru cei mai multi nu vor avea nicio insemnatate, sau vei vizita vechi prieteni cu care te vei distra maniacal, lasand voie buna si surpriza pe oriunde vei trece; si vei trece prin multe :)) Vei pierde din ura cea cu multe arome si vei acorda sanse multiple tuturor pentru potentialul marunt care te va fascina.
Fiica ta te va suna aproape zilnic, ingrijorata de excese, dar fericita pentru tine si ea, iar nepotii te vor intreba entuziasmati ce'ai mai facut pe unde'ai mers. Vei povesti multe, rabdatoare, omitand cu grija cateva patanii, cat pentru urechile lor care inca asculta; ii vei privi cu drag si vei invidia inocenta lor, dorindu'le totul; iti vei privi fiica si vei inspira adanc a mandrie; apoi un zambet iti va adanci varsta pe chip. Vei fi ajuns departe, iar cartile autobiografice se vor vinde ca painea calda.
Te vei opri in rastimp, uneori la rugamintea mea, alteori voluntar si vei petrece zile sau saptamani melancolice in locuri pustii, gasind echilibre vechi cu oameni de mult pierduti. Vom bea un cocktail cald nealcoolic cu ciocolata si voi avea cel mai curat deja vu cand vei pune cuburi de gheata in el si te vei juca. Vom vorbi si vom merge mai departe in drumuri separate, mereu intersectate.
Eu voi privi continuu la frumusetea ta schimbatoare si voi apartine ei, cum am apartinut uterului. Voi iubi intelepciunea ta cum ti'am iubit nesabuinta si voi fi drumul de sub picioarele tale cand vei avea nevoie.
Cei multi vor continua sa te aprecieze, sau sa te condamne, dar eu te voi îmbrăca în oglindă, cuvinte si măști si turmele tot vor cersi imaginea ta. Iar cand prostimea ma va intreba pe mine "Ce'i cu baba asta tampita?", le voi spune doar "A fost frummoasa la viata ei..", in loc de "O clipa din batranetea ei e mai mare decat viata ta.", caci ma voi inchide pentru Cronos si nu va fi timp de "castigat mores", ci doar de mine, tine si cei demni.

Iubita mea Calypso, cui ii vei mai oferi nemurirea cand a ta se va fi pierdut la jocuri de noroc din tinerete? Si cu cat mai mult te vom iubi, noi, nebunii, cand vom afla ca apartii doar Timpului pe care nu'l putem ucide? Cat de simpla va fi moartea ta si pe cine vei mai lua in afara de mine?

Dirtshine

Suntem deshidrataţi şi seci ca nişte fetuşi subdezvoltaţi care urmează a se naşte prematur: realitatea răneşte prea devreme, saturaţia alină prea târziu.
În arterele mele citesc adevărul ce pulsează'n tine şi ne urlăm dispreţul şi urăsc şi urăşti şi urăsc... Ce urâm? Placidul echilibru în care vă balansaţi ca nişte copii autentice după falsuri originale →  nu. Nici. Totul e greşit, începând cu judecata mea şi tinzând la infinit - prostia.
De dimineaţa ne scăldăm puritatea în lăturile porcine mincinoase; şi fibrele'ncordate vibrează acorduri criminale căci Bate dispreţul ca o toacă absurdă pe ritm organic de animal greşit destinat abatorului..
Răbdarea nebunilor vă ţine în viaţă.

Vectori

Recent, din revolburate atacuri m-am strâns în jurul cristalelor idei – scadente alinări, însă, cred, măreţe prin vechime.. Nebunie ritmică ce secretă ramuri de puritate frecvent corupta de sine. Le coordonez şi le inspir dansul, tabagic privind eleganţa fumului pe care n-o găsesc în mine, poate ascunsă în nodurile gordiene care-mi completează hamul eliberator.

Şi pot, aşa cum pot să văd prin tine fundalul în culori himerice, pot şi să jonglez în demenţă împreună cu tine: cuţite, cunoaştere, cuvinte, cutii şi carne; şi-n numele mişcării verticale, chiar o fac – fiindcă te simt mai aproape de adevăr decât de obicei, iar asta radiază desăvârşit. Pe calea asta, îţi voi pava drumul.

Şi ce bizar pendulez între ce-a fost şi ce va să fie... cum peste distopiile mele perfect acordate, vii călare pe Tentaţie, ca o valkirie pe Fenrir, desculţă-n blana lupului ce aleargă frenetic pe meridianele poftei mele. (poftesc cu rânjetul pe buze la toate urmele care te compun etc.).

Mitologia s-a-nfruptat din tine când s-a scris şi aş rescrie tot, acum, pervertind legendele cu aura mea infectă.. Dar n-aş avea timp de un capitol măcar.

Căci iradiezi retina a lumină mereu nouă, credinţă veche; trezeşti miros a proaspăt de prim anotimp, renăscut în răstimp; seceri tactil, electric-subtil; – corupţie senzitivă dezrădăcinată din gand... Nici gândirea nu te cuprinde-n exponenţialele-ţi expansiuni în multiple dimensiuni. Mai e schisma dintre picioarele-obsesie ce naşte muzica-păcat-divin pe ritmul căreia sare pulsul sclavilor tăi; maternala caldură cu care aperi/ataci letal din priviri, în numele dreptăţii intuite ideal; primara şi violenta Natură ce-o zămisleşti în fiecare clipă, tu, denaturata, fiica sa; … si cuvinte … fluviu infinit de cuvinte nedemne care atentează la conturul tău.

Ma forţez şocant să te reduc la concept – te insult, preafrumoaso. Nu vreau să-mi pice Bastilia pe tâmplele tale, dar îndură-te să mă întrebi şi să mi-asculţi şi tăcerea-n răbdări gânditoare, caci cer firmituri din timpul tău şi, în direcţia actuală, tot ce ating, îţi aparţine.

"Ultimul Puls"

Primar – sunt – pur, ca Ultimul Puls ce cauta sec prin reteaua slabita.
Sunt ultimul mesaj de adio pentru ordinea terna – prestabilita.
Ostil, ca un animal lezat in constiinta’i absurda; Natura iti cere: lasa’mi tendoanele sa se’ntinda, ligamentele sa zvacneasca docil si salbatic, sa curga sange: sa iei culoare sa’ti arzi apatia; sunt gresit ca Primul si mandru ca Diavolu’n Infern – sunt regele ruinelor pe care le ridic. Mai simplu ca moartea, mai complex decat Creatia, batut de confuzie si uitat de Destin, iti las cuvinte mari cu efecte subtile, sa’mi cantaresti haosul in migrene si tremur; revendic totul! Tu da’mi doar clipa si Pulsul voi fi tot eu.

6 - S (I)

Esti cea mai nobila muza care nu se recunoaste - frig si caldura fluida in aceeasi clepsidra de ieri si de maine.

Esti o melodie rapida, eleganta, furioasa si inteleapta care ne adoarme, ne vrajeste... Si ne trezim dansand involuntar pentru o Pantera cu bici, ranita de un nenorocit de Dresor.

Si uneori, melodia se schimba, reflexia ta cade in fragmente de teama, calomnii si nesiguranta, iar ritmul tau dracesc devine dezamagire...

Atunci ne dovedim.. iar dansul nostru mut te va ridica; si vei calca sublim pe capul Dresorului rapus si minciunile devin praf pe mormantul lui.

Si-ti vom pava drumul catre ritmurile ’nalte cu mainile si clipele noastre.

„Noi oferim un dans de-o viata in schimbul unei degradari perfecte.” 

(aprox. 2007, modificat)

Autoplagieri

<<Îmi moare.. tot pe eşafodul naturii Tale.>>

’Pătruns febrilă-n stânca de altar a patimă rostită,

Docilă – scai din fluturi simpli a larve – rai apus,

Seci tot ce-i tern din colb sub urme, greşeală-nfăptuită,

Întâmpini pietre-a mâinii strâmbe sub chingile de sus.

<<Nu te-ai născut în lanţuri, iar de vei cădea printre ele, te vei naşte din nou în ciuda lor.>>

Satiră scurtă – cert pumnal,

Vrei să trăieşti în mod deliberat.

Rubine vii curg în fatal –

Rapusă vina care te-a blocat!

Aerul nimănui îţi pulsează-n abrupt:

            Şi fugi şi cazi

            Şi dai şi vrei

            Şi furi şi crezi

            Şi stai şi vezi

            Şi speri şi urci

            Şi poţi şi toţi şi tot..

            Şi ieri şi iar...

A Libertate – femeia tuturor, ce numai cei ce se opun o gustă-n adânc, cu rădăcini în abis şi privire-n zenit; şi-n numele ei eşti Tu.

(Şi-n numele Tău sunt eu.)

<<Ai fecundat în mine-un monstru neîmplinit care-o să uite-absurd pe cine m-a minţit.>>

Sărut secunda de pe degetul lui Chronos – cer îndurare pentru avortul meu,

Dar piară-i clipele; dezbină-te crud haos! ’Vină Calypso – al Ei sunt ateu.

De-acum până.. acum, mi te-am împlinit din nou, ca un orgasm tăcut, neobservabil;

Mit fals bătut în dogme primordiale, mă irosesc în neputinţa de-a te-atinge;

Eu – sloi de pace-n iarna sfântă ce-o invoc, cresc viscol-lamă-urlet inefabil;

Cand Tu – tăciune, arzi suflete-animale, şi-mi arzi toţi laurii, dar fără a mă stinge.

Călugări sterpi de alte rituri s-ar aduna-n păgânele-ţi altare, să te adore-n fel şi chipuri: şi-n ciuda ereziei lor barbare, să te pătrundă sec în nesimţiri: a viol – a brută – a stol de ciori, să-ţi sfâşie onoarea; târască-ţi trupul prin noroi, zdrobi-ţi-ar jalnic nepăsarea. Când firea-ţi iar, a unei fete: te vei retrage-n calea lor, cand coapsele-ţi vor fi regrete – în tine toţi, somând amor. Când ochiul pur dă semn că plânge, mai multă râvnă-n ochii lor, durerea-i.. cât să te alunge: eşti doar un vis – coşmarul lor.

Şi-n pur dispreţ, Ţi-aş arunca:

Eşti fiică a nimicului, cândva;

Un crivăţ slab, o creangă ruptă,

O calmitate incoruptă;

Tu eşti doar tu, cu neînceput şi infinit,

Un vis uitat, miraj sfârşit –

Meriţi demenţa ce'o zidesti:

Străvechi plăceri din care creşti,

Extaz banal în lupte regizate,

Euforii – trecuturi vii – drogate.

Slab negustor de iluzii,

Vinzi orizont sau vinzi confuzii?

?!

Ti-aş măsura pasiunea-n meridiane

Şi-aş adera la ea, trezind capcane.

Te vreau ca mine, te vreau divers,

Te vreau ca tine, mă vreau şters

Revendic subtil, ascult în “natură”:

Ea mi te-arata urâtă cu ură

Şi vreau sa urăsc, să te blestem,

Să condamn sobru, să ascult demn.

Vreau sa fiu surd atunci cand te chem!

Bun drogul tau, sfânt accidentul,

Te-nchei ca Fapta şi ca Momentul.