27.05.'11

Mă'ntorc spre casa prietenului nostru şi scriu draft'uri pe drum în funcţie de ce văd/ce simt. Îmi vine. Mă umple şi tre' să dau măcar un pic pe'afară.
Mai am jumătate din ţigara de la tine dar nu găsesc bricheta.. Un trecător cu o ţigară aprinsă în bot. Eu: "Mă scuzaţi, aveţi un foc?" Uscatul de vreo 50-55 de ani îşi întrerupe elanul pedestru cu o vădita intenţie de a mă ignora şi a grăbi pasul. Se'ntoarce, totuşi, şi îmi întinde ţigara sa. Nimeresc cu greu, dar refuză să mă lase s'o dirijez.. într'adevar, dac'o atingeam, chiar mă gâdila ideea de a'i fura ţigara şi a o lua la goană... În timp ce aprind, îi prind scurt privirea senilă, obosită, drenată de sens şi temperatură - goală ca golul avid care atentează la plenitudinea din tine mereu. Mă răscoleşte o uşoara scârbă timp de vreo 20 de paşi..
Pe trotuar, în faţa unui bloc, un pisoi cât palma, alb cu negru, cu botul ud de laptele lu' mă'sa, se uită la mine ca la un monstru. Ce pot să zic, am o slăbiciune pentru fuzzballs - schimb traiectoria să mângâi mâţa. Drăcia, deşteaptă, sare'n boscheţi. Mă uit dupa el si dau de fra'su: gri, tabby mackerel (tărcat). Amandoi se fac mai mici, mai departe, în alt boschet din care mama mâţă neagră, cu pupile dilatate, îmi aruncă o privire suspicioasă şi gata de fugă sau de atac. Isteţ grupul: îmi plac toate mâţele, dar alea care ştiu să fugă îmi plac mai mult.
Urc scări şi încerc scurte planuri de a face rost de ţigări, dar care rămân suspendate în "mai tarziu".. Continui să pun cap la cap un plan de ceva. Tre' să fac multe: să văd la ce ora am examenul azi, să mă gândesc cum fac rost de bani, să, chipurile, scriu ceva în caietul de practică, să fac un duş, să mănânc.... si nu pot sa vizualizez mintal decat simpla gratie cu care mergeai prin iarba dintre cele doua benzi ale 'Brailei, cum iti ramaneau urme umede pe incaltaminte si miscarile iti erau usor exagerate de oboseala si nerabdare; cum te irita boschetarul de langa fast-food; cum ti-ai privit colegii multi si insotiti si cum oscilai intre entuziasm si ingrijorare, dorindu'ti doar sa fie bine. (Cum sa fii reala?! uneori ma flatez gandind ca esti produsul imaginatiei mele.. sau poate a betivului nebun ce te adora si nu greseste ducandu'te de mana pe caile inalte). Deci imi bag pula'n planuri si scriu.

Am pus cap la cap ce e mai sus. Uneori mi'e sila sa scriu. Mi'e rusine de rezultat, cand in mintea mea e imens si pe hartie e o fraza. Simplu. Alteori nu. Mai ales ca am un subiect interminabil.
___________
Ma gandeam ca vei imbatrani. Vom, de fapt.. Saturn, crud, te va picta zilnic in fata mea, in culori mereu diferite, umbre mereu mai grele... si talentul ii va rugini pe parcurs. Te vei schimba atat de mult si multe in jurul tau odata cu tine. Oamenii vor fi mai atei si emotiile sub cenzuri individuale; tehnologia mai inalta, natura mai incatusata.
Vei albi si'ti vei tine parul mai des in coada, uneori vopsit in culori autumnale, inchise. Pometii's vor fi mai pronuntati si osatura va urati relieful candva dracesc al coapselor si umerilor. Riduri de zambet cronic si intelepciune iti vor brazda fata, iar ochii, ridicati candva de un estet, se vor lasa din nou. Vei fi slabita doar vizual de energie si nimic nu te va opri sa te plimbi prin parcuri, magazine si muzee oricand iti va veni cheful.
Uneori vei face lungi drumuri spontane in alte orase, alte tari si continente cu masina veche, dar trainica; te vei plimba prin locuri care pentru cei mai multi nu vor avea nicio insemnatate, sau vei vizita vechi prieteni cu care te vei distra maniacal, lasand voie buna si surpriza pe oriunde vei trece; si vei trece prin multe :)) Vei pierde din ura cea cu multe arome si vei acorda sanse multiple tuturor pentru potentialul marunt care te va fascina.
Fiica ta te va suna aproape zilnic, ingrijorata de excese, dar fericita pentru tine si ea, iar nepotii te vor intreba entuziasmati ce'ai mai facut pe unde'ai mers. Vei povesti multe, rabdatoare, omitand cu grija cateva patanii, cat pentru urechile lor care inca asculta; ii vei privi cu drag si vei invidia inocenta lor, dorindu'le totul; iti vei privi fiica si vei inspira adanc a mandrie; apoi un zambet iti va adanci varsta pe chip. Vei fi ajuns departe, iar cartile autobiografice se vor vinde ca painea calda.
Te vei opri in rastimp, uneori la rugamintea mea, alteori voluntar si vei petrece zile sau saptamani melancolice in locuri pustii, gasind echilibre vechi cu oameni de mult pierduti. Vom bea un cocktail cald nealcoolic cu ciocolata si voi avea cel mai curat deja vu cand vei pune cuburi de gheata in el si te vei juca. Vom vorbi si vom merge mai departe in drumuri separate, mereu intersectate.
Eu voi privi continuu la frumusetea ta schimbatoare si voi apartine ei, cum am apartinut uterului. Voi iubi intelepciunea ta cum ti'am iubit nesabuinta si voi fi drumul de sub picioarele tale cand vei avea nevoie.
Cei multi vor continua sa te aprecieze, sau sa te condamne, dar eu te voi îmbrăca în oglindă, cuvinte si măști si turmele tot vor cersi imaginea ta. Iar cand prostimea ma va intreba pe mine "Ce'i cu baba asta tampita?", le voi spune doar "A fost frummoasa la viata ei..", in loc de "O clipa din batranetea ei e mai mare decat viata ta.", caci ma voi inchide pentru Cronos si nu va fi timp de "castigat mores", ci doar de mine, tine si cei demni.

Iubita mea Calypso, cui ii vei mai oferi nemurirea cand a ta se va fi pierdut la jocuri de noroc din tinerete? Si cu cat mai mult te vom iubi, noi, nebunii, cand vom afla ca apartii doar Timpului pe care nu'l putem ucide? Cat de simpla va fi moartea ta si pe cine vei mai lua in afara de mine?