Suntem deshidrataţi şi seci ca nişte fetuşi subdezvoltaţi care urmează a se naşte prematur: realitatea răneşte prea devreme, saturaţia alină prea târziu.
În arterele mele citesc adevărul ce pulsează'n tine şi ne urlăm dispreţul şi urăsc şi urăşti şi urăsc... Ce urâm? Placidul echilibru în care vă balansaţi ca nişte copii autentice după falsuri originale → nu. Nici. Totul e greşit, începând cu judecata mea şi tinzând la infinit - prostia.
De dimineaţa ne scăldăm puritatea în lăturile porcine mincinoase; şi fibrele'ncordate vibrează acorduri criminale căci Bate dispreţul ca o toacă absurdă pe ritm organic de animal greşit destinat abatorului..
Răbdarea nebunilor vă ţine în viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.